Atenţia

Atenţia selectivă

este mai puţin eficientă decât la copiii mai mari deoarece stimulii din mediu sunt

scanaţi mai puţin sistematic şi există o mai mare vulnerabilitate la distragerea atenţiei de către stimulii

nerelevanţi. Preşcolarii mai mari sunt mai capabili să îşi monitorizeze atenţia, comparativ cu cei mai mici.

O caracteristică a abilităţilor atenţionale la vârsta preşcolară o reprezintă scanarea nesistematică. Când

au de scanat mai mulţi stimuli în vederea luării unei decizii, copiii apelează la strategii nesistematice sau

dezorganizate.

Într-un experiment din 1968, E. Vurpillot a pus copii de 5 – 6 ani să compare perechi de căsuţe

(fiecare cu câte 6 ferestre) care nu se diferenţiau prin nici o fereastră, sau perechi care se diferenţiau

prin una, 3 sau 5 ferestre. Cei de 5 ani nu au comparat ferestrele pereche cu pereche, ci la întâmplare,

iar numărul de fixări oculare a fost mai mic decât în cazul copiilor mai mari. Acest comportament duce

la concluzia că la preşcolari există o lipsă a unor proceduri sistematice de direcţionare şi concentrare a

atenţiei, care corelează cu un număr crescut de erori. Când „scanează“ o imagine, copiii mai mici de 6 ani

pornesc din centrul imaginii şi coboară cu privirea. Copiii mai mari de 6 ani pornesc de sus şi încearcă să

acopere tot câmpul vizual, asemenea adulţilor.

O altă caracteristică a atenţiei la această vârstă o reprezintă distractibilitatea crescută, adică faptul

că cei mici nu pot rămâne focalizaţi pe o sarcină timp îndelungat.