Memoria

S-a crezut iniţial că există un deficit la nivelul memoriei de lucru a copiilor preşcolari. Mai recent însă

s-a arătat că pentru materiale „potrivite“ copilului – adică bazei sale de cunoştinţe - capacitatea memoriei

de lucru creşte. Pe de altă parte, s-a considerat că nu putem vorbi de metacogniţie sau metamemorie

(cunoştinţe despre strategii de memorare şi de utilizare a acestora) la această vârstă. S-a dovedit însă că

pur şi simplu copiii de 3 ani nu îşi dau seama că li se cere să memoreze ceva şi apoi să redea, pe când cei

de 6 ani înţeleg ce anume dorim de la ei. Există experimente care demonstrează că intenţia de memorare

apare la cei mici dacă ştim să le solicităm acest lucru. Într-un astfel de experiment (Wellman & Flavel,

1975/1977) s-a ascuns un căţel de jucărie sub o cutie (pe masă fiind mai multe cutii) şi s-a urmărit ce

comportamente sunt puse în valoare spontan de copil pentru a „memora“ unde e căţelul. Au apărut mai

multe strategii: unii au fixat insistent cutia, alţii au delimitat-o de celelalte (trăgând-o spre ei), iar alţii

chiar ţinut mâna pe cutie. Cei care au apelat la aceste strategii mnezice au avut performanţe mai bune,

ceea ce arată că atunci când copiii sunt motivaţi să-şi amintească un anumit lucru, chiar vor depune efort

în acest sens.

În alt experiment, copilului i s-a făcut o poză, iar apoi s-a ascuns aparatul (sub ochii lui). Nu numai

că acesta a ţinut minte unde este aparatul, dar dacă s-au făcut poze în mai multe locaţii, copilul a început

să caute în cea din urmă locaţie, trecând apoi la celelalte. Copiii au dovedit deci o logică a căutării, chiar

dacă nu toţi au avut aceleaşi performanţe.

Concluzia este că există metamemorie, dar e limitată la situaţii familiare, contexte specifice şi e

folosită totuşi inconsistent de către cei mai mici de 6 ani. Strategiile celor mai mari de 6 ani sunt folosite

sistematic.

Deşi se consideră, în general, că memoria preşcolarului este mai puţin performantă, recunoaşterea

însă, este mai bună decât reactualizarea. Astfel, perioada latentă a recunoaşterii la copil de 3 ani este de

câteva luni, dar la 4 ani atinge 1 an, iar la 6 ani durează 1 ½ – 2 ani. Dacă recunoaşterea cunoaşte un

ritm accelerat, în schimb reactualizarea (intervalul maxim de timp în care un material perceput poate fi

reprodus) creşte mai încet. La 3 ani reactualizarea este de câteva săptămâni, la 4 ani de câteva luni.

Numeroşi psihologi (Decroly, Claparède, Istomina, Leontiev, Piaget) au demonstrat că memoria

este mai activă în joc. Copilul, în acest caz, intuieşte cerinţa fixării şi păstrării sarcinilor care i se trasează.

25

Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar

Copilul învaţă poezii pe care le reproduce cu plăcere, însă nu poate continua recitarea dacă este întrerupt,

decât dacă reia totul de la capăt.

Performanţele mnezice ale preşcolarului sunt potenţate de trăiri emoţionale puternice. Astfel,

bucuria, plăcerea, mulţumirea pe care copiii le trăiesc în legătură cu un eveniment, o persoană sau o

jucărie intensifică procesele memoriei. Aprobarea educatoarei duce la fixarea respectivei forme de

comportament, iar trăirile emoţionale negative generează comportamente de respingere care merg până

la refuzul de a merge la grădiniţă. Aceasta înseamnă că materialul de memorat ales trebuie să producă un

colorit emoţional pozitiv.

Caracterul intuitiv, plastic, concret al memoriei însemnă că cei mici pot evoca cu relativă uşurinţă

imaginea obiectelor, a jucăriilor frumoase, viu colorate, atractive, dar mult mai dificilă este memorarea

materialului verbal, fapt ce poate fi facilitat prin prezentarea plastică, expresivă, a conţinutului diferitelor

povestiri, basme, explicaţii.

Productivitatea memoriei creşte de la o grupă de vârstă la alta după cum urmează: din 5 cuvinte

prezentate cu voce tare o singură dată, copiii de 3 – 4 ani memorează în medie un cuvânt; la 4 – 5 ani, 3

cuvinte; iar la 5 – 6 ani, 4 cuvinte.

Memorarea mecanică suplineşte experienţa cognitivă redusă. Primele încercări mai evidente de

memorare intenţionată apar la vârsta de 4 – 5 ani.